Construcţia de locuinţe sociale şi cartierele Werkbund
Guvernul social-democrat al Primei Republici (1918-1934) a dorit să amelioreze calitatea vieţii muncitorimii. Planul a fost realizarea unor blocuri de locuinţe mari care ofereau locuitorilor condiţii de viaţă bune la preţuri accesibile. Aceste construcţii sociale funcţionau ca şi oraşe de sine stătătoare în oraş şi au fost executate de cele mai multe ori prin construirea clădirilor cu curţi interioare. Printr-o poartă mare se intra într-o curte interioară cu spaţiu verde amenajat, de unde mai multe case ale scărilor permiteau accesul la locuinţe. Adesea în aceste edificii edilitare au fost, respectiv sunt integrate şi astăzi şi bazine de înot, supermarketuri, spălătorii sau grădiniţe. Primul edificiu edilitar construit la Viena a fost Metzleinstalerhof din Districtul 5.
Mulţi dintre arhitecţi fuseseră discipolii maestrului Jugendstilului Otto Wagner, la Academia de Arte Plastice. Astfel şi Karl Ehn care a proiectat renumitul Karl-Marx-Hof din Districtul 19 al Vienei. Această construcţie este împreună cu Sandleitenhof din Districtul 16 - cu cele 1.531 locuinţe ale sale - emblematică pentru construcţia de locuinţe „roşii", construcţii edilitare de locuinţe sociale sub egida social-democraţiei din perioada interbelică. Karl-Marx-Hof include pe lângă cele 1.272 locuinţe pe o suprafaţă totală de 156.000 metri pătraţi şi un salon de spălătorie Museum im Waschsalon - reprezentativ pentru concepţia de construcţie edilitară de locuinţe sociale din această epocă. Între 1923 şi 1934 au fost construite 61.175 locuinţe în 348 blocuri de locuit şi 5.227 locuinţe în cartiere de locuinţe înseriate. La construcţie au participat 400 birouri de arhitectură. Această activitate de construcţie de locuinţe sociale a fost întreruptă de cel de-al doilea Război Mondial, dar oraşul Viena a reluat-o în anul 1947 şi o continuă până astăzi - în stiluri adaptate arhitectonic la cerinţele fiecărei perioade.
La începutul anilor 1930 au fost ridicate aşa numitele cartiere Werkbund. Acesta aveau la bază ideea unei mişcări noi de creare a unor cartiere de locuit la marginea oraşelor. S-au avut în vedere rentabilitatea pe cel mai mic spaţiu posibil şi soluţiile funcţionale. Casele-model trebuiau să fie accesibile financiar, să poată fi produse în serie şi să aibă şarpante cu pantă mică. Cartierul Werkbund din Districtul 13 al Vienei cu un total 76 case a fost construit între anii 1929 - 1932 sub conducerea lui Josef Frank. Arhitecţi renumiţi, participanţi la proiect au fost între altele Josef Hoffmann, Clemens Holzmeister sau Adolf Loos. Deşi astăzi reprezintă unul dintre cele mai importante exemple ale modernismului din Austria, tipul de cartiere Werkbund nu a reuşit să se impună. Austro-fascismul de după 1933 n-a prea lăsat spaţiu de desfăşurare pentru experimente ale politicii sociale, acestea abandonându-se complet cel târziu în 1938, după alipirea Austriei la Germania Hitleristă.
Epoca nazistă a trecut aproape fără urme în arhitectura Vienei, cu excepţia celor şase turnuri pentru apărare antiaeriană păstrate şi astăzi - drept memento - în peisajul oraşului. După anii 1960 au fost ridicate la Viena nenumărate exemple strălucitoare ale arhitecturii moderne.
Linkuri spre obiectivele numite:
