Un sărut care face istorie
Conform unor zvonuri care circulau în mediile artistice din epocă, perechea de îndrăgostiţi reprezentată în „Sărutul" nu ar fi reprezentată de nimeni alţii decât de Gustav Klimt şi partenera lui de o viaţă, Emilie Flöge. Klimt a cunoscut-o pe Emilie şi pe familia acesteia prin fratele său Ernst care a fost căsătorit cu sora lui Emilie, Helene. Salonul de modă al familiei Flöge a fost decorat de Gustav Klimt şi de Kolo Moser, iar Klimt şi artiştii Atelierelor Vieneze au furnizat numeroase schiţe pentru râvnitele produse ale atelierului Flöge.
În vremurile cele mai bune, pentru Emilie au lucrat aproape 80 de croitorese. Patronajul lui Klimt şi câteva picturi care o reprezintă i-au asigurat doamnei Flöge atât o ascensiune fulminantă în înalta societate vieneză, cât şi un loc permanent în istoria artei. Relaţia de lungă durată cu Emilie nu l-a împiedicat pe maestru să înceapă câte o aventură cu unul dintre modelele sale.
Cu „Sărutul", achiziţionat în 1909 de „Galeria Modernă", Klimt a atins apogeul fazei sale „aurii". O altă operă importantă din această epocă este "Judith I", în zilele noastre în proprietatea Galeriei Austriei, ca şi portretul lui "Johanna Staude", pictura „Adam şi Eva" şi numeroase picturi fascinante de peisaje. Acestea reprezintă în special lacul Attersee şi împrejurimile acestuia, Salzkammergut din Austria Superioară, unde începând din 1900, Klimt a petrecut aproape fiecare vară.
Penelul prospeţimii văratice: Klimt şi peisajele
Fervoarea cu care s-a dedicat picturii în natură este reflectată de scrisorile în care artistul povesteşte despre o zi cu orar strict dedicată picturii, în prospeţimea zorilor.
Despre felul în care îşi alegea motivele pentru peisajele sale scria odată: „Cu 'vizorul' - o gaură tăiată într-o bucată de carton - căutam în zori, la prânz şi seara motive pentru peisajul pe care doream să-l pictez. Am găsit multe motive sau pot să spun şi aşa: mai nimic..."
Picturile, ca de exemplu „Aleea din parcul castelului Kammer" oglindesc fascinaţia exercitată de Salzkammergut asupra lui Klimt. Acestor picturi le lipseşte ornamentaţia debordantă din picturile „aurii". Dar chiar şi când pictează natura, artistul rămâne fidel artei decorative: pentru covoarele de flori şi pentru desişul de frunze experţii au găsit termenul de „mozaic pictat".
Gustav Klimt a murit la 6 februarie 1918, în urma unui atac de apoplexie, la fostul spital Allgemeines Krankenhaus din Alser Straße din Districtul 9. Aceste edificii adăpostesc azi Universitatea şi câteva institute, pe al căror campus universitar forfoteşte viaţa studenţească. Maestrul ornamentelor şi pictorul femeilor atractive a fost înmormântat într-un mormânt de onoare la cimitirul Hietzinger Friedhof (13., Maxingstraße 15, U4 şi autobuzul 56 B; mormânt din grupul V/194/195).
Alte staţii ale plimbării pe urmele lui Klimt:
