"Pratter" este consemnat în documente pentru prima oară în 1403. În anul 1766 împăratul Joseph al II-lea dăruieşte vienezelor şi vienezilor acest teren cu destinaţia de loc de relaxare. Şi-au găsit loc repede aici hangiii și cafegiii. Au urmat leagănele, caruselele şi pistele de popice. Cu ocazia Expoziţiei Mondiale din 1873 pe terenul expoziţional de astăzi, Praterul cunoaştea o dezvoltare spectaculoasă.

Unde a cântat Regele Valsului

În 1895, „Veneţia vieneză”, zona destinată distracţiilor, era prevăzută cu canale sinuoase; iar în 1897, în mijlocul său se ridica Roata uriaşă, unul dintre simbolurile orașului. Prater a devenit un loc cu distracţie pentru toată lumea: proprietarii de leagăne şi cabinetele de curiozităţi se întrec pentru a obţine favorurile publicului. Cântăreţii aşa-numitelor taverne unde se serveşte vinul nou, Heuriger și formaţiile muzicale de femei își interpretează melodiile cu acelaşi elan ca regele valsului, Johann Strauss sau ca unii compozitori de operete cum ar fi Joseph Lanner și Carl Michael Ziehrer.

Instalaţiile de agrement istorice

Odată cu tehnologizarea, în decursul secolului XX, Praterul primeşte tot mai multe atracţii considerate moderne la vremea lor. Câteva dintre ele există şi astăzi, cum ar fi de exemplu un montagne-russe vienez, ascuns într-un colţ undeva în spatele Casei Elveţiene. Caruselul cu lanţuri, trenuleţul de grotă şi vechiul trenuleţ fantomă aduc un aer de nostalgie. În Muzeul Prater, lângă Roata Uriaşă, se poate continua călătoria în timp.